Ai văzut prin cartiere garduri verzi, lucioase, tot anul, și te întrebi dacă merită să investești și tu într-un laurocireș în curte. Arbustul arată bine și crește repede, dar are câteva pretenții care, dacă le ignori, se văd la buzunar și după prima iarnă. Mai jos, ce presupune cu adevărat plantarea și îngrijirea lui.
Ce spațiu și buget îi trebuie unui laurocireș ca să merite efortul
Prunus laurocerasus este un arbust decorativ de 2-3 metri înălțime, care poate trece și de atât dacă îl lași. La bloc nu are rost, dar la casă, ca gard viu sau paravan verde, își scoate banii, cu condiția să aibă loc și lumină potrivită.
Are nevoie de un sol care nu băltește, măcar 40-50 cm de pământ bun, afânat, și de un loc ferit de vânturi reci. În sudul și vestul țării se simte cel mai bine; în zonele cu ierni aspre din Ardeal sau nord frunzele pot fi arse de ger, mai ales la plantele tinere.
Ca distanță, pentru gard viu se plantează de regulă la 60-80 cm unul de altul. La 10 metri de gard, asta înseamnă cam 13-16 bucăți. Dacă iei plante mici, la ghiveci de 2-3 litri, prețul orientativ este de 20-35 lei bucata, iar pentru exemplare mai mari poți ajunge ușor la 50-80 lei bucata. Costurile variază mult în funcție de pepinieră și sezon.
La un gard de 10 metri, chiar și cu plante medii, te apropii ușor de 800-1000 lei doar pe material săditor, plus eventual pământ de flori și mulci. Nu e o avere, dar nici puțin, așa că merită să verifici bine condițiile din curte înainte să cumperi tot lotul, nu doar două ghivece de probă.
Ca timp, dacă sapi singur și nu ai sol cu pietre, calculează 2-3 ore pentru 10 metri de gard, la o persoană obișnuită cu munca în grădină. Ce se vede cu adevărat frumos, ca perete verde compact, apare abia după 3-4 ani, cu tăieri regulate.
Cum îl plantezi ca să nu-l pierzi după prima iarnă
Momentul cel mai sigur pentru plantare este primăvara, din martie până spre sfârșit de aprilie, după ce au trecut înghețurile mari. Se poate planta și toamna, dar doar în zonele cu ierni blânde sau dacă îl protejezi bine la bază.
Înainte să începi, pregătește un minim de materiale, ca să nu cari arbustul prin curte înainte și înapoi.
- Hârleț sau lopată pentru gropi
- Pământ de flori sau compost pentru îmbunătățit solul
- O găleată cu apă pentru udare la plantare
- Mulci (scoarță, frunze tocate) pentru protecția bazei
- O sapă mică sau cazma pentru finisat gropile
Plantarea în sine nu e complicată, dar sunt câteva detalii care, din ce am văzut la multe curți, fac diferența între un gard verde și unul ciuruit după iarnă.
- Udă bine ghiveciul înainte să îl scoți, ca să nu se rupă rădăcinile.
- Sapă groapa de două ori mai lată decât balotul de pământ și ceva mai adâncă, apoi afânează fundul gropii.
- Amestecă pământul scos cu compost sau pământ de flori, mai ales dacă ai sol greu, argilos.
- Așază planta astfel încât nivelul solului din ghiveci să fie la același nivel cu solul din grădină, nu mai adânc.
- Completează cu amestecul de pământ, tasează ușor cu mâna, formează un mic lighean în jur și udă temeinic.
Nu planta laurocireșul în locuri unde apa băltește după ploi. Rădăcinile lui nu suportă lipsa de aer, iar plantele se pot îngălbeni și usca în câteva luni, chiar dacă deasupra pare că ai făcut totul corect.
După plantare, un strat de 5-7 cm de mulci la bază ține umezeala, împiedică buruienile și protejează rădăcinile iarna. Ai grijă să nu îngrămădești mulciul lipit de tulpină, lasă 2-3 cm liberi ca să nu se mențină permanent umezeala chiar pe scoarță.
Îngrijirea după plantare: câtă apă, ce îngrășământ, ce tăieri
În primul an, cele mai multe greșeli țin de apă. Arbustul iubește umezeala, dar nu bălțile. La plante abia plantate, udarea profundă, o dată la câteva zile, e mai bună decât câte puțin zilnic. Un sol bine udat, dar lăsat să se zvânte la suprafață între două udări, încurajează rădăcinile să caute apa în profunzime.
După ce s-a prins, poți reduce udarea la perioadele secetoase, mai ales în verile foarte calde. În zonele cu ploi regulate, un arbust bine instalat se descurcă aproape singur, mai ales dacă are mulci la bază.
La fertilizare, nu te grăbi cu îngrășămintele puternice în primul sezon. Un sol îmbunătățit cu compost, eventual, un îngrășământ granular pentru arbuști ornamentali, aplicat primăvara, este de obicei suficient. Respectă dozele de pe ambalaj; cu mai mult nu crește mai repede, doar îl stresezi.
Tăierile de formare se fac primăvara, dacă este nevoie, și în cursul verii. În primii ani, vrei să obții un gard des, nu doar înalt. Asta înseamnă să scurtezi vârfurile ca tufa să se îndesească pe lateral. Mulți lasă plantele să crească neatinse, apoi se plâng că gardul e rar jos și plin doar sus.
Nu tunde agresiv spre toamnă târziu, pentru că arbustul poate porni lăstari noi, foarte sensibili, care apoi sunt arși de îngheț. Mai bine lași tăierile serioase pe primăvara următoare.
În zonele mai reci, un strat generos de mulci la bază înainte de iarnă și un paravan de pânză agricolă pe partea bătută de vânt ajută mult. Nu arată spectaculos, dar e mai ieftin decât să înlocuiești jumătate din gard.
Semne că laurocireșul are probleme și ce mai poți salva
Primul semn că ceva nu e în regulă sunt frunzele. Dacă se pătează maroniu, dinspre vârfuri, mai ales după iarnă, de multe ori este vorba de arsuri de ger sau de soare puternic pe frunze deja afectate. În acest caz, se taie frunzele și lăstarii foarte afectați și se așteaptă regenerarea primăvara.
Când frunzele se îngălbenesc uniform, mai ales la plantele tinere, verifică solul. Dacă e mereu ud și greu, ai o problemă de drenaj. Redu udările, dacă poți, afânează ușor solul din jur sau adaugă pământ mai ușor la suprafață. La extreme, unele plante pot avea nevoie să fie mutate într-un loc mai potrivit.
Frunzele cu mici pete negre sau brun-roșiatice, adesea înconjurate de un halou deschis, pot indica o boală fungică. În acest caz, se îndepărtează frunzele căzute, se aerisește coroana prin tăieri ușoare și se apelează la un fungicid recomandat în fitofarmacie. Nu combina produse de stropit între ele și respectă instrucțiunile de pe etichetă.
Dacă frunzele sunt lipicioase sau se rulează, pot fi păduchi de frunze sau alți dăunători mici. Se pot spăla ușor cu apă și săpun moale sau se folosesc produse specifice, din nou, după sfatul unui specialist de la fitofarmacie.
Un aspect de care mulți uită: frunzele și sâmburii sunt toxici la ingerare, atât pentru oameni, cât și pentru animale de companie. Nu lăsa copii mici sau câini care rod orice să se joace nesupravegheați lângă tufe și nu folosi frunzele la hrana animalelor.
Când te descurci singur și când e cazul să ceri ajutor
Dacă ai 2-3 arbuști izolați, puțin timp de grădinărit și ești dispus să înveți din mers, te poți ocupa singur de săpat, plantat, udat și tuns ușor. Efortul este comparabil cu plantarea unui trandafir mai mare sau a unui tuia, doar că ai de repetat operațiunea de mai multe, pentru fiecare plantă.
La un gard de zeci de metri, mai ales pe un teren dificil sau în pantă, merită să iei în calcul măcar o discuție cu un horticultor sau cu cineva care a mai montat astfel de garduri. Un profesionist poate calcula distanțele, poate recomanda soiuri mai rezistente la ger și te poate ajuta să eviți greșeli scumpe, cum ar fi plantarea prea deasă sau în locuri cu apă subterană aproape.
Când apar probleme repetate cu boli sau dăunători, nu are rost să testezi la întâmplare tot ce găsești pe raft. Fă poze clare, ia câteva frunze afectate și mergi cu ele la o fitofarmacie sau la un inginer agronom din zonă, pentru un diagnostic corect.
Iar dacă ai animale de companie care au ronțăit frunze sau sâmburi și par apatici sau vomită, un medic veterinar este primul la care suni. Mai bine un drum în plus decât să regreți.
Întrebări frecvente
Rezistă laurocireșul la gerurile din România?
În sud, vest și în zonele mai blânde se comportă bine, mai ales după ce se maturează. În zonele cu ierni aspre poate suferi, în special plantele tinere. Protejează baza cu mulci, dacă e expus, folosește pânză agricolă în iernile foarte reci.
Pot să cresc laurocireș și în ghiveci, pe terasă?
Da, dar ai nevoie de un ghiveci mare, cu drenaj bun, pământ de calitate și udare regulată. Iarna, ghiveciul trebuie protejat mai serios decât plantele din pământ, pentru că rădăcinile sunt mai expuse la îngheț.
Este periculos laurocireșul pentru câini și pisici?
Da, frunzele și sâmburii sunt toxici dacă sunt înghițiți în cantitate mai mare. De regulă animalele evită planta, dar dacă vezi că rod frunzele sau apar simptome ciudate, mergi la medicul veterinar cu cât mai multe detalii.
Un gard verde, lucios, care rămâne așa tot anul nu se obține într-un weekend, dar nici nu este un capăt de lume. Dacă îi dai la început locul potrivit și puțină atenție, laurocireșul îți întoarce investiția în ani buni de umbră, intimitate și mai puțină privire aruncată peste gard la vecini.
Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe condițiile obișnuite din grădinile din România. Fiecare plantă poate reacționa diferit în funcție de sol, climă și îngrijire; pentru probleme grave sau tratamente, cere sfatul unui horticultor sau al unei fitofarmacii.
