Te-ai gândit la un gard viu verde tot anul și toată lumea îți recomandă laurocireș, dar nu știi cât de pretențios este. Înainte să cumperi zeci de puieți, merită să vezi ce condiții cere, cât te costă, câtă muncă înseamnă și unde nu se potrivește deloc.
Ce condiții trebuie să bifeze locul, ca să nu arunci banii pe puieți
Laurocireșul (Prunus laurocerasus) nu e o plantă imposibilă, dar are câteva pretenții de care, dacă nu ții cont, îl pierzi în 2-3 ani. În grădinile din România l-am văzut cel mai bine în zonele cu veri nu exagerat de secetoase și cu ierni blânde sau medii.
Lumina este primul filtru. Suportă și soare, și semiumbră, dar în arșița după-amiezii, pe fațade sudice fără pic de umbră, frunzele se pot pârlit la vârfuri. În schimb, în umbră adâncă, sub copaci desi, se alungește și se rarește. Cel mai bine stă în locuri cu soare dimineața și umbră ușoară la prânz.
Solul contează și el. Preferă un pământ ușor, bogat, care se drenează bine. În argilă grea, unde apa băltește, rădăcinile putrezesc în câțiva ani. Dacă ai un teren greu, merită să sapi mai larg, să amesteci pământul cu compost și nisip și să ridici puțin nivelul la plantare, ca să nu stea gâtul plantei în apă.
Vântul rece de iarnă este un alt inamic. Pe câmp deschis, fără niciun paravan, frunzele se pot arde și ramurile pot îngheța la vârfuri. Dacă știi că la tine bate tare crivățul, pune-l lângă un gard, un zid sau combină-l cu un alt paravan care mai taie din rafale.
Ca temperaturi, multe soiuri rezistă în general până pe la -18, -20 °C, dar iernile cu ger prelungit și vânt uscat pot produce pagube. În zonele mai reci ale țării merită să alegi soiuri cunoscute ca fiind mai rezistente și să le protejezi baza cu un strat bun de mulci (frunze, scoarță, paie).
Cât te costă, de la primul puiet până la un gard verde închis
La magazin sau la pepinieră, diferențele de preț pot părea uriașe și nu e mereu clar de ce. În general, plătești pentru mărime, soi și pentru felul în care a fost crescută planta (în ghiveci sau cu rădăcină liberă).
Un puiet mic, de 30-40 cm, la ghiveci, poate porni orientativ de la 15-25 lei bucata. Unul de 60-80 cm urcă ușor spre 40-60 lei, iar exemplarele peste 1 m pot trece bine de 80-100 lei, în funcție de zonă și de furnizor. Prețurile variază mult, așa că merită să compari.
La distanță de plantare de aproximativ 60-80 cm între plante, pentru un metru liniar de gard vei avea nevoie de 1-2 bucăți, în funcție de cât de repede vrei să se închidă. Un gard de 20 m, plantat cu exemplare medii, poate ajunge ușor la câteva sute de lei doar pe material săditor.
La cost se adaugă și pământul de completare, compostul, poate un sistem simplu de udare la picurare și mulciul. Pentru un rând serios, poți lua în calcul încă 150-300 lei pentru aceste materiale, în funcție de cât cumperi și de unde.
Manopera este partea pe care mulți o ignoră. Dacă sapi singur șanțul și plantezi, ai doar efortul propriu. Dacă ai sol tare, pietros sau un gard lung, un ajutor plătit te poate costa orientativ 200-400 lei pe zi, la care se adaugă eventuale utilaje închiriate. De aici pornești când socotești dacă merită să te întinzi pe 50 de metri sau să rămâi la 10.
Cum îl plantezi și ce îngrijire are nevoie, în funcție de sezon
Ideal ar fi să plantezi în perioadele cu temperaturi moderate: primăvara devreme sau toamna, când solul e încă/încălzit, dar nu arde soarele. Vara se poate planta doar cu udare atentă și umbrire temporară, iar iarna se evită când pământul este înghețat.
La plantare ajută să ai la îndemână:
- hârleț sau cazma bună
- pământ fertil sau compost matur
- nisip, dacă solul tău este greu
- mulci (scoarță, frunze, paie)
- un furtun sau o stropitoare mare
Procedura pe scurt poate arăta cam așa:
- Sapi o groapă ceva mai mare decât ghiveciul, lăsând solul afânat pe fund.
- Amesteci pământul scos cu compost și puțin nisip, dacă solul e argilos.
- Așezi planta la același nivel la care era în ghiveci, fără să îngropi tulpina.
- Umpli cu amestecul pregătit, tasezi ușor cu mâna și uzi bine.
- Pui un strat generos de mulci în jur, lăsând 2-3 cm liberi chiar la baza tulpinii.
Udarea e diferită de la sezon la sezon. În primul an are nevoie de apă regulat, mai ales vara, dar fără băltire. În soluri normale, o udare bună o dată la câteva zile, în funcție de ploi, e de obicei suficientă. Mai târziu, când rădăcinile s-au adâncit, devine mult mai tolerant la secetă.
Tăierile nu sunt obligatorii în primii ani, dacă vrei să crească înalt. Dacă îți dorești un gard mai compact, poți ciupi vârfurile când ajunge la înălțimea dorită, pentru a stimula ramificarea. Tăierile serioase se fac, de regulă, la sfârșit de iarnă sau imediat după un val de îngheț, ca să vezi clar ce a degerat.
Un îngrășământ echilibrat, aplicat primăvara, îl ajută să pornească bine în vegetație. Nu exagera cu îngrășăminte azotate, altfel împingi planta să facă frunză frumoasă, dar mai sensibilă la gerul următor.
Greșeli care îți usucă frunzele și îți răresc gardul în câțiva ani
Ce vedem des pe la cititori nu e că „nu merge” planta, ci că locul sau îngrijirea au fost alese prost. Una dintre cele mai frecvente greșeli este udarea excesivă. Rădăcinile stau în apă, frunzele încep să se îngălbenească, apoi apar porțiuni maronii, iar oamenii au impresia că e ars de soare.
Polul opus, uitatul complet de udare în primul an, duce la vârfuri uscate și frunze care cad la cea mai mică adiere. De afară pare că s-a „ars” de ger, dar dacă sapi la rădăcină, găsești pământ beton în plină vară.
Tăierile greșite sunt altă sursă de probleme. Dacă tunzi foarte tare la final de toamnă, stimulezi lăstari noi, fragezi, care intră nepregătiți în iarnă și se degeră. Mai bine lași forma mare peste iarnă și revii cu foarfeca la sfârșit de februarie – început de martie, când a trecut frigul serios.
Mulcirea strâns lipită de tulpină este iarăși păguboasă. Menține umezeală la contactul cu scoarța, favorizează ciupercile și rozătoarele. Lasă mereu un mic „inel” liber de jur împrejurul tulpinii.
Un alt detaliu de care puțini țin cont: frunzele și sâmburii pot fi toxici pentru animale și copii mici, dacă sunt ingerate în cantități mai mari. Nu e motiv de panică, dar nu lăsa animalele să roadă crengile și nu încuraja copiii să se joace cu boabele negre ca niște cireșe.
Când te ocupi singur de laurocireș și când e mai bine să chemi pe cineva
Plantarea câtorva bucăți, într-o curte mică, este la îndemâna oricui e dispus să sape două-trei ore și să care câteva roabe de pământ. Cu un hârleț bun, apă la îndemână și un pic de atenție, te descurci fără probleme.
Dacă vorbim de un gard lung, de 30-50 m, pe un sol bătătorit sau cu pietre, lucrurile se schimbă. Aici intră în discuție timpul tău: un weekend sau două de muncă serioasă, cu spatele încovoiat. În astfel de cazuri, un ajutor plătit sau o echipă care să sape mecanizat poate fi o cheltuială justificată, mai ales dacă nu ești obișnuit cu munca fizică.
La probleme de boli sau dăunători, nu încerca tratamente după ureche. Dacă observi pete suspecte pe frunze, uscare bruscă, ramuri care se înnegresc, mai bine faci poze clare și mergi cu ele la o fitofarmacie sau chemi un specialist să vadă la fața locului. Produsele fitosanitare se folosesc doar conform etichetei, fără doze inventate.
Când vine vorba de tunderi mari, la înălțime, gândește-te și la siguranță. Un gard de 2,5 m, tăiat de pe o scară instabilă, nu e cea mai bună idee. Pentru astfel de intervenții ample, o firmă care are foarfeci telescopice și scări serioase îți salvează și timpul, și umerii.
Întrebări frecvente
Rezistă la iarnă aspră în toată România?
În zonele cu ierni blânde și medii se descurcă bine, cu mici arderi de frunze. În zonele cu geruri dese sub -20 °C pot îngheța vârfurile sau porțiuni din plantă. Protejează baza cu mulci și alege locuri ferite de vânt.
Merge ținut și în ghiveci, pe terasă sau balcon?
Poate fi crescut și în containere mari, bine drenate, dar are nevoie de udare atentă și de protecție la îngheț puternic. Ghiveciul îngheață mai repede decât solul din grădină, așa că iarna se mută într-un loc adăpostit.
Cât de des se udă în mod normal?
În primul an, udă regulat, astfel încât solul să fie umed, dar nu îmbibat. Vara, în perioade caniculare, poate avea nevoie de apă la 2-3 zile, iar după ce se prinde bine, de obicei se descurcă cu udări mai rare, adaptate la ploi.
Când tragi linie, nu planta în funcție de ce arată bine în poze, ci în funcție de ce poate duce curtea ta: sol, vânt, timp pentru udat și tuns. Un laurocireș pus la locul lui, îngrijit cât de cât constant, ajunge în câțiva ani să fie gardul verde care îți ia din griji, nu încă o problemă de rezolvat duminica.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, microclimat și soi. Pentru diagnosticarea bolilor și alegerea tratamentelor la plante, cere sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al specialiștilor din fitofarmacie.
